„Literatura nu are sex!”

Nina Corcinschi în dialog cu Simona Sora[1]

Absract
This article is a dialogue with Simona Sora about „The feminine literature. The femininity of the literature”. This approach was a leading one at the Book Fair which took place in Paris. The literature written by women is often considered unable to transgress the gender difference and is treated as a separate literature. „There are many common places of reception of the literature written by women, especially when the critics are men” (Simona Sora). The debates at the Book Fair was a pleading for the legitimizing of the literature only in terms of aesthetic criterion. Beyond a certain feminine style that can be surprised in the literature written by women, it should be read, discussed, understood simply as literature, says the writer Simona Sora.
Keywords: feminine literature, feminine style, aesthetic criterion, gender difference.

Salonul de carte de la Paris a reunit publicul la standul României în jurul temei Literatura feminină. Femininul în literatură. Dezbaterile s-au derulat pe marginea mai multor subiecte, cum ar fi feminitatea/feminizarea literaturii, imaginarul feminin, masculin vs feminin în literatură etc. Discuția axată pe subiectul „Imaginarul feminin în literatură” a fost moderată de Bianca Burța- Cernat, autoarea unui studiu remarcabil despre proza interbelică Fotografie de grup cu scriitoare uitate. Proza feminină interbelică (Cartea românească, 2011) și susținută de Simona Popescu, o altă specialistă în problematica feminină, autoarea romanului Exuvii (Polirom, 2011), în care expune deosebit de nuanțat universul visceral al sinelui unei femei în ipostazele ei de copilă-adolescentă-adultă. Dezbaterea a mai reunit la masa rotundă pe poeta și actrița Ioana Crăciunescu, scriitoarea Selyem Zsuzsa, profesoară la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, pe Victoria Fonari, poetă și conferențiar la Universitatea de Stat din Moldova și pe subsemnata. Simona Popescu a atras atenția asupra poeziei lui Gellu Naum și asupra „feminității” imaginarului său poetic. O paralelă interesantă între masculin și feminin, cu ample referințe la literatura română a trasat Ioana Crăciunescu, fiind completată, în această linie de idei, și de Selyem Zsuzsa.

Ajunse la Paris grație Institutului Cultural Român „Mihai Eminescu” din Chișinău, eu și Victoria Fonari am încercat să conectăm publicul la poezia din Basarabia. În comunicarea L’imaginaire poétique dans la poésie féminine de la génération 2000 en Moldavie, am vorbit despre poezia scrisă în ultimile două decenii de tinerele poete din Republica Moldova, semnalând particularitățile imaginarului feminin și rezonanța lor în plan estetic. Victoria Fonari a citit din propriile sale poezii și a făcut o referință emoționantă la mama sa.

În cadrul dezbaterii, s-a menționat că literatura scrisă de femei e considerată adesea incapabilă să transgreseze diferența de gen și e abordată ca o literatură aparte. Deși, astăzi statutul femeii s-a modificat sub semnul emancipării și al recunoașterii valorii sale atât în plan literar, cât și cel social-politic, literatura scrisă de femei mai cade sub incidența prejudecăților feministe, misogine, patriarhale. Literatura cu auctorat feminin are notele ei identitare distincte, mai mult sau mai puțin vizibile, care pot să parvină dintr-o viziune aparte asupra lumii, din experiența maternității, din imaginea femeii în context cultural și social-istoric. Printre multiplele dileme de critică și estetică literară pe care le impune literatura scrisă de femei, întrebarea esențială este dacă aceasta poate fi validată în funcție de alt criteriu decât cel estetic. Dezbaterea „Imaginarul feminin în literatură” a fost o pledoarie pentru legitimarea literaturii scrise de femei (ca și a oricărui alt fel de literatură) exclusiv prin valoarea estetică.

În urma acestei dezbateri, am invitat o altă participantă la evenimentele Salonului de carte de la Paris, doamna Simona Sora la o continuare a dialogului despre „literatura feminină”.

 

N. C. Dragă doamnă Simona Sora, am avut fericita surpriză să vă întâlnesc la Paris, la Salonul internaţional de carte, unde, printre alte evenimente la care aţi participat, aţi moderat lansarea romanului Sara de Ştefan Agopian, în traducerea franceză a doamnei Laure Hinckel. Ce părere aveţi despre genericul ediţiei din acest an?

S. S. Temele sunt alese, mai ales în situaţii de expunere instituţională, tocmai ca să nască discuţii. A vorbi, cu atâtea scriitoare din mai multe generaţii, despre „feminitatea” literaturii, despre literatura „feminină” a născut, desigur, nu doar controverse, dar chiar o baricadă: literatura nu are sex, au spus toţi participanţii la masa rotundă dedicată acestei teme segregaţioniste. Şi asta s-a tot spus în ultima sută de ani, deşi, în momentele de relaxare, putem recunoaşte liniştiţi că există mărci clare ale literaturii scrise de femei, că există un stil feminin recognoscibil în anumite perioade ale istoriei literare şi că există o luptă (uneori intraliterară) împotriva sexismului în literatură care este mai ales feminină. A fost foarte bine că am reluat toate aceste discuţii în mese rotunde extrem de interesante şi care ne-au dat prilejul să ne cunoaştem mai bine.

N. C. Cât de relevant este astăzi să discutăm despre „literatura feminină”, „feminitatea literaturii” într-un context artistic postmodernist atât de heteroclit, în care produsul estetic amalgamează în mod hibrid diferenţele (inclusiv cele de gen)?

S. S. Orice discuţie literară poate fi purtată atunci când criteriile sunt literare. În interiorul literaturii, diferenţele de gen nu sunt relevante decât ca roluri. Rolurile dau personajele, iar dualitatea de obicei e născătoare de alte discriminări şi separări. Este relevant să discutăm aceste lucruri atunci când ne situăm pe poziţii extraliterare (aici intrând cele ideologice, critice, cu excepţia criticii conştiinţei, sau teoretice). Când vorbim însă strict despre literatură, chiar şi despre condiţiile de producere a literaturii, trebuie să avem grijă la ridicolul etichetelor de gen într-o zonă mai degrabă inconştientă decât raţională, o zonă în care arhetipurile sunt mai importante decât schemele ideologice.

N. C. Cum credeţi, ce statut are astăzi în România literatura scrisă de femei? Mai e privită ocazional ca o insulă aparte şi abordată din perspectiva diferenţei de gen?

S. S. Există multe poncife de receptare a literaturii scrise de femei, mai ales când criticii sunt bărbaţi. Femeile care scriu bine, „scriu ca bărbaţii”, au o „tăietură macho”, nu poetizează, nu liricizează textul. De obicei, când o femeie e foarte bună scriitoare, urmează un cor de mirare critică, ceva absolut dezagreabil, iar în subtextul acestei atitudini e vechea întrebare machistă: „A cui e?” Citeam zilele trecute în România literară un articol profund machist, al lui Sorin Lavric care emitea următoarea opinie, probabil verificată de el însuşi: „o femeie autocefală al cărei destin solitar devine reper valoric e fie un accident fericit, fie un caz patologic.” Într-o ţară civilizată chestia asta ar fi motiv de amendă. Chiar cred asta şi chiar ar trebui să fie cineva care să măsoare mizeriile de genul ăsta până să ne întâlnim pe la colocvii şi să vorbim de literatura abordată prin perspectiva de gen. E o lentilă falsă care n-are nici cea mai mică legătură cu ethosul literaturii.

N. C. În cartea „Regăsirea intimităţii ” (Bucureşti, Cartea Românească, 2008) remarcaţi, în cazul unor romane analizate, o deplasare de interes dinspre corporalitatea fizică spre corpul de cuvinte şi de la iubirea ca sentiment interuman, la iubirea pentru carte. Această „erotologie” (Mihaela Ursa), una de esenţă livrescă, nu implică cumva nişte riscuri de depreciere a statutului cuplului şi, în speţă, al personajului feminin în literatura actuală?

S. S. Ah, nu, dimpotrivă. Cuvintele sunt creatoare de realitate şi uneori sunt mai erotice ca erotismul însuşi. Sau cel puţin aşa credeam când scriam Regăsirea intimităţii, acum, parcă m-am mai răzgândit. Pe de altă parte, mutaţia asta între erotismul corporal (care, să nu uităm asta, e făcut tot din cuvinte, căci vorbim despre erotismul literar) spre „corpul care ştie mai bine” (cum spune Gheorghe Crăciun) e o mişcare literară, dinspre realism spre textualism (cu variante, grade de glisare). Fireşte că într-un anumit tip de literatură (mai realistă, dar şi psihologică) ceea ce numim cuplu poate suferi o disoluţie periodică care urmează modele reale, dar erotologia de esenţă livrescă e mult mai profundă şi mai esenţială. Se poate spune, fără a exagera că această formă de eros ţine de funcţia magică a cuvântului, de felul în care provoacă el latenţele, de uimirea şi euforia când o stare, o situaţie, o percepţie pot fi exprimate exact.

N. C. Ce subiecte noi şi stringente de discuţie, eventual de cercetare, credeţi că implică azi literatura scrisă de femei?

S. S. Literatura scrisă de femei ar trebui citită, discutată, înţeleasă ca literatură pur şi simplu. Prin urmare, temele de discuţie sau de cercetare deschise sunt aceleaşi. Mai importante ca niciodată mi se par acum trei teme: tema etică (cu subtextul: poate un ticălos/mincinos/trădător dovedit să scrie literatură valabilă?); degajarea literaturii de textele de consum şi de simulacre, cu ajutorul criticii profesioniste; dezideologizarea literaturii, înţelegerea ei în afara instrumentalizării şi a luptelor pentru putere simbolică.

N. C. Vă mulțumesc!

 

 

 

 

[1]       Simona Sora este prozatoare, critic literar, traducătoare. A publicat cartea de exegeză literară Regăsirea intimității (Cartea românească, 2008), eseul Ultima Tbule. Fortărețe dacice din Munții Orăștiei (Artec, Spania, 2009). Este autoarea romanelor Hotel Universal (Polirom, 2012, 2013) care urmează să apară în Croația și Franța și Seinfeld și sora lui Nabokov (Polirom, 2014). Este printre autorii antologiilor Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism (Polirom, 2008) și Prima mea carte (ART, 2011). A tradus volumul Crezul meu de Carlos Fuentes (Curtea veche, 2005). A coordonat revista Dilemateca.

 

Introdu Comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>