Prezenţe lirice basarabene la Salon du livre de Paris

Abstract
Four volumes of poetry published at the Vinea Publishing House have represented the Romanian lyric poetry from Bassarabia this year at Salon du livre de Paris which was an event of international resonance. The volumes Iseult arrive, Acvika, Dramaturgie des cordes luisantes and the anthology Poèmes obliques written by Radmila Popovici, Dumitru Crudu, Silvia Goteanschi and Margareta Curtescu respectively have been launched at the Romanian Pavilion. The cultural events focused on the slogan La littérature féminine, le féminin de la littérature and L’imaginaire féminin. The author of the article evokes the impressions conditioned by the participation in this feast of books.
Keywords: Salon du livre de Paris, Romanian lyric poetry from Bassarabia.

Nu am jinduit vreo decoraţie sau vreun eveniment singular de la acest martie crispat, nu m-a atenţionat, barem, vreun vis sau vreo previziune astrologica. La început, a fost propunerea lui Nicolae Tzone, directorul Editurii Vinea (Bucureşti), să public, în noiembrie trecut, antologia în piaţa dante, apoi, la mii de kilometri de Bălţi, cineva a vibrat la istoriile mele – în timp ce le citea, le auzea în franceză – şi, după zile şi nopţi de perseverenţă, de ispitire a unui domeniu, dificil şi tentant, în egală măsură, dar (important!) şi a propriei sensibilităţi lirice, Victoria Sicorschi, căreia nicicum nu-i pot atribui celebra sentinţă traduttore e traditore, le-a transpus în limba ţării care a adoptat-o. Astfel, după un travaliu consecvent al profesoarei de franceză, şcolită la Universitatea de Stat „Alecu Russo”, în prezent, stabilită în sudul Franţei, şi după mai multe dialoguri ale noastre, susţinute ritmic pe teme de semantică a detaliului în poezie, în primele două luni ale anului, a apărut poèmes obliques, inclusă ulterior în lista de cărţi traduse şi expuse, în perioada 20-23 martie 2015, de editura bucureşteană la Salon du livre de Paris. Apropo, anul acesta, patru cărţi de poezie, semnate de autori din Basarabia, au profitat de proiectul Editura Vinea. 25 de ani de poezie: Radmila Popovici, Iseult arrive, Dumitru Crudu, Acvika, Silvia Goteanschi, Dramaturgie des cordes luisantes şi antologia invocată mai sus a subsemnatei.

Privit de sus, Salon du livre de Paris (menţin originalul, pentru a va transpune imaginar în atmosfera de acolo), îţi apare ca un teren imens, cele 55. 000 m2 fiind segmentate în spaţii unde sunt amplasate pavilioanele ţărilor participante, standurile editurilor din diverse părţi ale lumii, cu săli de conferinţe improvizate, printre care mişună mulţimea interesată de o „marfă” specială – Cartea, dar şi de autorii conversând, de pe scenele lor, cu publicul – toţi în acelaşi timp. Lumea vine en masse la asemenea întruniri ale bibliofililor: fluxuri umane nu încetează să se îndrepte spre Porte de Versailles, bulevardul Victor, unde e situat Pavilionul 1. Afară, la intrare, am văzut, oameni de diferite vârste, aşteptând calmi, în rânduri imense, să intre în sala ticsită cu cărţi. La finele evenimentului, pe pagina oficială a Salonului, organizatorii, vor estima, în cifre impresionante, bilanţul: 4 zile, 180. 000 de vizitatori, 1200 de edituri din 50 de ţări.

Târgul/ Salonul de Carte parizian, alături de cele de la Montreal (Canada), Beirut (Liban) şi Salonul Internaţional de Carte şi presa de la Geneva (Elveţia), este relevant în sensul configurării unuia dintre cele mai spectaculare evenimente internaţionale de acest gen. Vitrinele în care sunt expuse cărţi pe toate gusturile şi pentru toate vârstele sunt abordate necontenit: unii le examinează, pur şi simplu, alţii, interesaţi să-şi cumpere opurile preferate, se opresc şi citesc selectiv din ele. Ai impresia unei librării sau biblioteci ambulante, de proporţii uriaşe. Câte lumi închise între mii şi mii de coperte şi-au dat întâlnire aici! gândeşti. Aspectul comercial ţi se relevă abia atunci când ochii ţi se opresc pe cozile enorme de la casele de achitare. Ediţia curentă a pus în evidenţă cartea din Brazilia, ţara fiind reprezentată de 48 de autori (începând cu 1981, când a fost inaugurat evenimentul, fiecare Salon se desfăşoară în onoarea unei anume ţări, România fiind în această ipostaza la ediţia de acum doi ani). Aflăm că tematicile prioritare le constituie călătoria şi apărarea libertăţii de exprimare şi că oraşele invitate sunt Cracovia şi Wroclaw, cu scriitorii lor, nume sonore ale literaturii poloneze: Ludwik Flaszen, Norman Davies, Urszula Koziol, Ryszard Krynicki, Ewa Lipska, Marek Bieńczyk, Joanna Bator, Iwona Chmielewska ş. a – 22 de autori, în total.

Împreună cu Radmila Popovici, Aliona Grati şi Victoria Sicorschi încercăm să explorăm sectoarele Pavilionului expoziţional, locuit câteva zile de cărţi. Remarcăm, între multe prezenţe notorii, editura Gallimard. La Pavilionul României, situat în zona centrală, inscripţia de pe un placaj enorm La littérature féminine, le féminin de la littérature ne anunţă genericul manifestărilor culturale. Vineri, 20 martie, în ajunul sosirii noastre, aici s-au produs mai multe lansări şi prezentări de carte, discuţii, conferinţe, la unele, cu reflecţii la temă, participând şi colegele noastre de la Chişinău, Nina Corcinschi şi Victoria Fonari. Regretăm că am ratat dezbaterile La littérature féminine, le féminin de la littérature şi L’imaginaire féminin, discuţiile de la mesele rotunde L’accueil des livres de Mircea Cărtărescu en France şi La Roumanie dans le journalisme français pendant la dernière moitié du siècle, implicând conţinutul volumului Journalistes français dans la Roumanie communiste, coordonat de Radu Ciobotea, lansarea noii ediţii a revistei Seine et Danube, cu Dumitru Ţepeneag şi Virgil Tănase, prezentarea antologiei Nouvelles de la Grande Guerre, a romanului-document Esclaves sur Uranus de Ioan Popa, traducere de Florica Courriol, Qui veut la peau d’Andreï Mladin? (versiunea franceză a romanului Atac în bibliotecă, 1983) de George Arion, traducere de Sylvain Audet, lansarea romanului Sara de Ştefan Agopian, în traducerea lui Laure Hinkel – toate apărute în 2014, la edituri din Franţa.

Programul de sâmbătă ne provoacă spiritul nostru filologic, subiectele anunţate sunt de-a dreptul incitante: discuţiile À quoi bon les poètes au temps de détresse?, Genres en écriture, Gellu Naum, la pérennité de la poésie, lansarea volumelor Grandes dames de la culture roumaine et leur parcours français – Marie, Reine de Roumanie şi Anna de Noailles au bord du Léman de Marie-Victoire Nantet; Vies parallèles de Florina Ilis, în traducerea lui Marily le Nir, Le Levant de Mircea Cărtărescu, tradus de Nicolas Cavaillès (în formă de proză!). Între moderatori şi participanţi la discuţii – nume arhicunoscute: Matei Vişniek, Mircea Cărtărescu, Magda Cârneci, Cristina Hermeziu, Bianca Burţa-Cernat, Simona Sora, Dinu Flămând, Simona Popescu, Bogdan Ghiu, Linda Maria Baros, Ioana Crăciunescu, Aïda Vâlceanu ş. a.

Editurii Vinea îi sunt rezervate două segmente de program: Débat et lecture; fragments choisis des livres „Huit livres de poésie pour la Franc””, ediţia a 3-a, cu volumele: Ion Vinea, Femme blanche s’appuyant à un arbre; Geo Bogza, Poème invective/ aux empreintes digitales de l’auteur; Angela Marinescu, Le langage de la disparition; Nicolae Breban, Elégies parisiennes; Robert Şerban, La mort paraffine; Gheorghe Grigurcu, Une rose apprend la mathèmatique; Dumitru Crudu, Acvika; Silvia Goteanschi, Dramaturgie des cordes luisantes şi Poésie roumaine en langue française publiée aux Editions Vinea: Miron Kiropol, Ces triomphes qui te contemplent; Aurora Cornu, La nuit des abandonnés; Nicolae Tzone, Nicolas le magnifique; Margareta Curtescu, Bălţi (Moldova), Poèmes obliques; Marina Dumitrescu, L’invisible cuirasse, Radmila Popovici, Chişinău, Iseult arrive, Daniela Şontică, Privilège de femme de lune, la care participăm şi care încheie seara de sâmbătă. O îmbrăţişăm pe scriitoarea Lucreţia Bârlădeanu, rezidentă la Paris, aflată în compania elevatei Aurorei Cornu, care, foarte curând, îşi va evoca, în versuri palpitante, seninul tinereţii. Jurnalişti, scriitori, traducători formează publicul rămas până la această oră târzie la Pavilionul României. În ordinea respectivă, moderatorul Nicolae Tzone invita pe scenă autorii şi traducătorii lor pentru lecturi paralele.

Radmila Popovici citeşte în română toate la locul lor. Universul senzitiv al versurilor divulgă experienţele eului feminin, tentat necontenit de convertirea unei realităţii obiective, ordonate metodic, în dezordini interioare, în trăiri dense, cu implicaţii tragice: „toate sunt/ la locul lor pălării/ tablouri sticle pline/ le-am aranjat de/ câteva ori/ le mai aranjez o data/ perfect// de ce dar nu am/ curaj să desprind/ pleoapele// tălpile pe podea/ reci ca de obicei se tem/ să calce/ nu cumva să strivească/ lumile microscopice”. Claudiu Soare lecturează poemul tradus în franceză: „tout est bien rangé/ les chapeaux/ les tableaux/ les bouteilles// sauf que je n’ai pas/ le courage de décoller/ les paupières// arracher les plantes des pieds/ si froides à la terre / qui d’habitude ont peur de marcher/ pour ne pas écraser/ le monde microscopique” etc.

Citesc, la rândul meu, ploaie de weekend, dublat de versiunea franceză, pe care o sonorizează Victoria Sicorschi: „dans ma maison le battement de la pluie induit des gerbes de paix comme dans un/ vol de confettis des gouttes mélangées au soleil brillent et inondent même ma/ frayeur// je n’arriverai jamais à écrire le livre informe de la pluie sur ses traces je marche au/ visage tiré mimant le sourire car entre les choses et leur écriture il existe un chemin/ enseveli d’un brouillard laiteux dont je sors toujours différente”. Ritmurile acestei limbi, înrudită cu româna prin originile latine, îmi sunt familiare încă din şcoală, însă acum, auzindu-le aplicate pe poemul meu, mă emoţionează nespus de mult…

Aliona Grati îşi execută misiunea de critic, rostind aserţiuni sumare pe marginea cărţilor noastre. Scriitorul Miron Kiropol îşi prezintă propriile creaţii, dar insistă să citească şi un poem din Eminescu – şi în limba originalului, şi în franceză. Întoarse în public, ne întreţinem cu poeta şi jurnalista din Bucureşti Daniela Şontică, îl descoperim pe francezul Jean-Yves Conrad, Doctor Honoris Causa al Universităţii „Ştefan cel Mare” din Suceava, distins, în România, cu ordinul Meritul Cultural în grad de Ofiţer, un mare admirator şi susţinător al culturii noastre. Ne vorbeşte cu multă admiraţie despre basarabeni, pentru că, în condiţii ostile, şi-au păstrat limba maternă, despre vizitele la Chişinău şi Soroca, invocându-i pe Mihai Cimpoi, Grigore Vieru, Ion Hadârcă, Nicolae Dabija.

În dimineaţa de duminică, ne întâlnim lângă standul Editurii Vinea, unde sunt lansate cărţile noastre în română. Nicolae Tzone se pronunţă pe marginea poeziei Marinei Dumitrescu, Aliona Grati şi Victoria Sicorschi o comentează pe a Radmilei Popovici şi pe a mea. Curioşi, trecătorii se opresc şi ascultă o altă limbă decât cea franceză. Lecturându-şi poemele, Marina Dumitrescu îşi dezvăluie fragilitatea sensibilităţii feminine. Cele câteva poeme citite de Radmila Popovici, temelie, înainte de a fi sărut, lapte praf, în care instanţa lirică mimează conversaţia cu un interlocutor virtual, par fărâme de drame transpuse într-un limbaj, la prima vedere, denudat, dar traversat, în subsidiar, de conştiinţa unui declin existenţial, care ia formă unor mărturisiri incendiare: „de ce vă mai ascuţiţi/ colţii păstraţi-vă/ smalţul// e de-ajuns/ că-mi astupaţi canalele/ sangvine ori de câte ori/ se aud bubuiturile/ tahicardiei geamătul/ ischemic // aţi uitat că durerea/ e un sac de box şut/ şut iar şut/ şi/ time-out// răstignirea mi-e soră/ de cruce/ mirele îmi coase/ rochia din celule albe/ şi roşii// i-au mai rămas/ mânecile// mama şi tata/ îmi derulează viaţa/ până la punctul/ în care devin cetatea/ şi subterana voastră// seară de seară/ vă adorm/ pe spatele biciuit/ de când eram/ temelie” (temelie); „de ce nu eram/ mărul din curte/ să-mi scutur omizile/ să chem fulgerul să mă/ crape până la rădăcini/ în două părţi una/ de mamă alta de/ tată înainte/ de a fi tăiat/ cu drujba” (înainte de a fi).

Aşa cum am dedicat antologia memoriei părinţilor mei, selectez pentru lectură septembrie cu fructe căzute pe jos, proiecţii ale imaginii paterne în conştiinţa mea: „scriu despre tine mă profilez în ziua marelui denunţ voi/ reveni de pe o pajişte maronie cu braţele pline de lalele sălbatice// decojesc zile şi nopţi de când ai plecat unde e viaţa mea de atunci? liniştea dă peste margini mă ghemuiesc lângă pernă/ miroase a bahnă aud păpurişul foşnind şi printre ani strigătul unui copil: „ta-a-a-a-a-a-t-ă-ă-ă!”. Actualizată, întâmplarea din copilăria mea, cu reverberaţii psihanalitice, ajustată în melancolice ritmuri de jaz, precum remarca Aliona Grati, se dizolvă, cu tot cu mirosul de bahnă şi foşnetul păpurişului de altădată, în aerul vibrant al Salonului...

Ce-a urmat – expun telegrafic. Luni: turul Parisului, cu autocarul roşu (Big Bus). Arcul de Triumf, Câmpiile Elysées, Grădinile Tuileries, Piaţa Concordiei, Catedrala Notre-Dame, Scoala Militară, Hotelul Invalizilor, Opera Garnier, Louvre, Sorbona şi, desigur, Turnul Eiffel – toate într-o combinaţie cu nume de celebrităţi din istoria, cultura şi literatura acestui meleag: Napoleon Bonaparte, Voltaire, Victor Hugo, Rodin, Maria Antonieta, Esméralda, Quasimodo. În căşti, vocea lui Joe Dassin şi refrenul „Aux Champs-Elysées, aux Champs-Elysées/ Au soleil, sous la pluie, à midi ou à minuit/ Il y a tout ce que vous voulez aux Champs-Elysées” îmi tulbură şi mai mult simţurile.

Marţi: drumul spre casă pe traseul aerian Paris-Istanbul-Chişinău, împreună cu Radmila şi Aliona. În timp ce ne perfecta actele de zbor, funcţionarul de la aeroportul Charles de Gaulle reuşeşte să condamne politica imperială a lui Putin şi să-şi exprime adeziunea pentru parcursul nostru european. Cinci ore la altitudini ameţitoare, în cele două boeing-uri ale companiei Turkish Airlines, sunt consacrate discuţiilor de orice gen. În timp ce nava lăsa în urmă spaţii străvezii, de sticlă, evocând confortul (nu doar cel domestic, dar şi cel spiritual) pe care, la Paris, mi l-a oferit gazda mea, basarabeanca Svetlana, bibliotecară de formaţie, dar şi de vocaţie (selectă în lecturi, e o cititoare notorie şi, respectiv, o interlocutoare de zile mari), în contextul literaturii licenţioase a lui Denis Diderot, la care, de obicei, fac trimitere în timpul cursului Literatura română şi comparată, ţin condrumeţelor mele o prelegere despre… nuvela Micuţa a lui B. P. Hasdeu. Ajunse în aeroportul din Chişinău, sună telefonul Radmilei: mama-sa, nerăbdătoare să-i audă vocea, îi comunică despre catastrofa din Alpii francezi… Îngrozite, ne gândim la cei care, câteva ore în urmă, la fel ca şi noi, nu bănuiau nimic…

Acum, mă simt ca şi un recipient umplut cu amalgame de miresme, adunate lacom în cele două zile de prin spaţiile Salonului du livre, sau în scurta vizită a acestui seducător oraş, unde epocile îşi mai etalează gloriile, dar şi dramele, unde câmpiile, cheiurile, arcurile, turnurile, străzile, bulevardele, catedralele, cafenelele, zidurile, scările şi încă o mulţime de locuri continuă să mai transmită mesaje despre o istorie cu înălţări şi căderi, cu luciul grandorii şi al victoriilor, dar şi cu pasaje de umilinţă. (De altfel, o primă impresie despre Paris e că, aici, toate îţi vorbesc despre efortul uimitor de concentrat al generaţiilor, care s-a concretizat în atâtea capodopere arhitecturale, sfidând „vânturile, valurile”). Cum să triez atâtea parfumuri, cum să procesez atâtea emoţii, când ele mă copleşesc, se multiplică şi continuă să-mi completeze starea de frenezie, obsesiva stare de frenezie, pe care o simt imprimându-mi-se post factum, tot mai intens, pe ecranul memoriei?

Introdu Comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>