Răzvan Voncu. La rampă: Poeţi români de azi

E bine cunoscut faptul că în epoca modernă, istoriile literare (de la Călinescu, Lovinescu etc.) erau preponderent efort recuperatoriu şi conţineau miza validării literare, pe când în postmodernitate istoriile literare presupun efortul deconstrucţiilor, al răsturnărilor de axiologie literară şi reevaluării moştenirii culturale din perspectivele inedite ale zilei.

Poeţi români de azi I (Bucureşti, Editura Muzeul Literaturii Române, 2015) de Răzvan Voncu îşi propune tocmai această intenţie de reevaluare lucidă a poeziei române postbelice, începând cu cea de după 1948. Aşadar, „poeţi români de azi” ar fi poeţii care mai pot spune ceva sensibilităţii cititorului de acum, dar şi poeţi analizaţi din optica critică a actualităţii. Miza este majoră şi efortul – masiv, întrucât presupun turul de forţă în ceea ce priveşte receptarea integrală a operei, a dosarului critic antum şi postum şi cunoaşterea  în detaliu a contextului social-politic care a marcat parcursul literar al scriitorului vizat. În principal, scriitorii care au scris în perioada realismului-socialist necesită o investigare contextuală a unei evoluţii de cele mai multe ori viciate de cenzură.

După Secvenţe literare contemporane (2001 şi 2010 ed. a II-a), Zece studii literare (2010), O istorie a vinului în România (2013), dar şi alte cărţi de istorie literară, Răzvan Voncu  are confirmată  vocaţia sintezelor pentru a onora un proiect atât de ambiţios. Analiza debutează cu un caz tragic, cum îl numeşte autorul, „cazul Labiş”. Pentru că evoluţia poeticii sale nu poate fi înţeleasă în afara regimului comunist, care şi-a dorit acreditarea lui Labiş drept mascotă a ideologiei dominante, autorul analizează cu precizie raportul sinuos al poetului cu Puterea. Mai întâi, Răzvan Voncu demontează rând pe rând poncifele receptării lui Labiş drept un poet contaminat puternic de ideologie comunistă şi demonstrează acribios cum un poet aflat în vizorul puterii reuşeşte să se opună acesteia printr-o insurgenţă inerentă unui destin de creator autentic, dar şi prin datele autentice ale poeticii sale. Labiş, iniţial un idolatru al sistemului (idolatrie provenită dintr-o inocenţă şi lipsă de experienţă a vârstei), pe parcursul evoluţiei sale poetice este cel care a sabotat ideologia sistemului tocmai prin faptul că a reabilitat modelul poetic eminescian, a impus sentimentul intens al naturii, lirismul adânc, reflecţia filosofică, visul romantic etc. Ce ar fi putut deveni acest poet, dacă s-ar fi născut şi ar fi scris în timpuri mai prielnice creaţiei şi existenţei în general? Pentru un poet de talentul lui Labiş, răspunsul nu e greu de bănuit. Tocmai potenţialul uriaş al acestui poet este ceea ce-l caracterizează drept un caz excepţional de creaţie şi respectiv un mare rateu al sistemului politic. „Un precursor, dar nu un poet actual prin toate segmentele operei sale, un talent viguros, dar mai puţin un model de urmat, un insurgent, dar în interiorul comunismului, Labiş va rămâne mai mult prin ceea ce ar fi putut fi decât prin ceea ce a fost cu adevărat”, scrie Răzvan Voncu, subliniind că ceea ce a fost Labiş cu adevărat, poate fi înţeles doar la o lectură atentă a creaţiei sale,  fără prejudecăţi şi pripeli axiologice. Pentru a redimensiona receptarea poetului, R. Voncu propune spre lectură şi delectare poezii noi, cum ar fi poezia Am iubit… sau Dans, mai puţin cunoscute cititorului obişnuit doar cu Moartea căprioarei şi Albatrosul ucis, dar înregimentabile în ordinea esteticului. Criticul recuperează achiziţia poetică labişiană dintr-o perspectivă a interogaţiei, anticipând cu precizie aşteptările pe care le suscită sensibilitatea cititorului grăbit de azi. Cum mai poate fi citit acum Labiş, ce rămâne viabil din creaţia lui, care sunt cele mai frumoase poezii ale sale, sunt întrebări  pe care le impune optica cititorului actual  şi la care Răzvan Voncu răspunde nuanţat şi cu putere de convingere. Partea cea mai incitantă şi inovativă a acestui studiu despre Labiş este sinteza care-şi susţine ipotezele printr-o raportare vie şi dilematică la abordările precedente ale creaţiei poetului, şi care lansează noi puncte de vedere.

La fel de polemic şi sclipitor în nuanţe e şi textul despre Nichita Stănescu, văzut în aspectele cele mai relevante ale creaţiei sale. „Poetica confuză”, aşa cum o califică Nicolae Manolescu, motivând-o preponderent prin forţa intuiţiei, în detrimentul formaţiei culturale „destul de precare” a poetului, este elucidată punctual de Răzvan Voncu. De fapt, poezia justifică poetica, nu invers, susţine criticul. La o analiză atentă devine clar faptul că poezia lui Stănescu denotă multă elaborare drapată de spontaneitatea care i-a indus în eroare pe critici, grăbiţi s-o considere lejeritate şi lipsă de program artistic. „În realitate, spune Răzvan Voncu, Nichita Stănescu a fost de la bun început un poet «programatic», un «meşteşugar» al versului, al cărui discurs a implicat în egală măsură «poezia şi reflecţia despre poezie». În contextul acestor aplecări metapoetice ale lui Stănescu se înscrie şi dorinţa lui de a întoarce poezia la originile ei epice, Răzvan Voncu atrăgând atenţia la aluzia epică care se conţine în subtitlul volumului Măreţia frigului. Romanul unui sentiment. Exemplele din poeziile Prinţul căzând de  pe cal sau Creşte altă iarbă sunt o demonstraţie a felului în care poetul se îndepărtează de metaforă şi încearcă o „strivire a metafizicii de către fizică”. Precizările lui Răzvan Voncu vin în răspăr cu unele consideraţii ale criticii, cum ar fi aşa-zisele discrepanţe valorice sau eterogenitatea disonantă a formulei de creaţie stănesciene. Cert e că, dincolo de „ruperile de ritm”, Stănescu n-a fost niciodată derapant cu el însuşi, nu şi-a dezminţit pragul valoric, iar pluralitatea de formule, consideră Răzvan Voncu, îi asigură forţa de fascinaţie şi durabilitatea în timp. Cunoaşterea în detaliu a creaţiei poetice şi a contextului critic, îi permite exegetului să se dedea cu succes într-un spectacol al speculaţiei inteligente de subtilităţi şi nuanţe. Aşadar, polemizează dezinvolt cu opinii critice care nu-i convin, răstoarnă unele perspective de interpretare şi propune inedite şi pertinente constatări.

Răzvan Voncu este unul dintre puţinii critici de peste Prut, care integrează organic, fără prejudecăţi sau superbie gratuită,  literatura din Basarabia în contextul celei general-româneşti. În faţa criteriului valoric, factorul geografic este irelevant. Poeţi ca Arcadie Suceveanu, Călina Trifan, Leo Butnaru, Nicolae Spătaru sau din generaţiile mai vechi – Dumitru Matcovschi, Liviu Deleanu fac parte în mod firesc din tabloul istoriei literare a lui Răzvan Voncu. Dat fiind faptul că volumele de poezie basarabeană sunt aproape lipsă în librăriile de peste Prut, criticul apelează de regulă la  antologiile de autor, care oferă un profil general de creaţie, cu întreg traseul evoluţiei sale. Aşadar, surprinde privirea piezişă,  „pe dedesubt” în poezia Călinei Trifan, legătura simbolică pe care o stabileşte Arcadie Suceveanu în poezie cu mama, o legătură care pune într-un altfel de circuit de sensuri, decât cel vierean, citadinitatea poetului cu universul matricial şi maternizat al lumii rurale; vernisează măştile ironice, jucăuşe, triste, care ascund „spaima tragică” din poezia lui  Nicolae Spătaru.  Analizează, cu deosebită apreciere, poezia Armelor grăitoare şi ajunge la concluzii interesante, cum ar fi că Emilian Galaicu-Păun, deşi intertextualizant şi textualist, „este probabil cel mai devotat procedeelor suprarealiste, dintre postmodernii noştri”.

Textele din partea a doua a cărţii au structura şi formaţia cronicii literare, depăşind-o  însă prin ambiţia autorului de a stabili profilul integral, dimpreună cu datele definitorii ale poeticii fiecărui autor analizat şi cu fixarea locului acestuia în rândurile congenerilor de creaţie. Răzvan Voncu scrie cu plăcerea iubitorului de literatură, care se lasă captat de vibraţia textului, care empatizează, încântat, cu poezia bună. Cititor atent, de fiecare dată propune spre lectură poeme mai puţin cunoscute, dar de o deosebită  relevanţă  estetică. Scrie despre ele cu bucuria descoperirii şi  cu un soi de voluptate a gurmandului de literatură, care îl contaminează şi pe cititor.

De fiecare dată relevă aspecte mai puţin cercetare de exegeza literară şi răstoarnă polemic unele opinii generalizate. O lectură atentă la capcanele auctoriale descoperă în cazul lui Paul Vinicius, dincolo  de aparenţele provocatoare (imaginea de pe copertă, cuvinte licenţioase, care l-au catalogat rapid şi nejustificat pe poet drept „mizerabilist”) o atmosferă de puritate şi o sete de sublim. Atrage atenţia şi asupra sexualităţii din poezia lui Daniel Bănulescu, care nu e decât o miză falsă, bună de derutat critica. „În realitate, poemele sale nu sunt sexiste. E vorba, mai degrabă, de o tematică laborioasă a anatomiei poetice feminine şi de un mixaj savuros între livresc şi carnal, asociativitatea deosebită a lui Daniel Bănulescu punând în relaţie elemente din paradigme foarte îndepărtate”. Interesat să caute, să descopere dincolo de aparenţe, criticul surprinde „poetul ascuns” din teoreticianul literar Ion Vasile Şerban sau cel din cronicarul literar Valentin F. Mihăescu, şi focalizează atenţia cititorului asupra poeţilor tineri „de mâine”, cum sunt Dan Mircea Cipariu, Cosmin Perţa,  Vlad A. Gheorghiu. Constatările sale vin întotdeauna din interiorul poeziei, dintr-o poezie nu doar citită, ci şi trăită/simţită pe viu, de aici şi  suflul foarte personal al scriiturii lui Răzvan Voncu.

Poezia adevărată este întotdeauna aceea scrisă „pentru mai târziu”, opinează autorul, conştient şi de faptul că hermeneutul literar scrie pentru buna înţelegere şi orientare a cititorului de acum. Aşadar,  e interesat să exprime subtilităţi şi nuanţe într-un limbaj cât mai limpede, coerent, explicitat şi cât mai antrenant la lectură. Camuflează   bine aparatul critic pentru a nu-şi stresa cititorul  cu împlătoşări teoretice şi pentru a face din cititor complicele său la savurarea poeziei comentate.  În Răzvan Voncu, poezia bună are nu doar un hermeneut temeinic, ci şi un prieten, care empatizează cu ea până în ultimele nuanţe.

Introdu Comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>