SALON DU LIVRE – Sărbătoarea cărţii

Abstract
This introductive text announces the fact that the current issue is devoted to Paris Book Fair where Nina Corcinschi, poets Radmila Popovici, Margareta Curtescu, researcher Victoria Fonari and me participated in. Book Fair took place on 20-22 March this year. Paris Book Fair certainly is the most known and prestigious cultural event in Europe and even the world. The decision to allocate considerable space of the issue to the impressions caused by it and to group materials in a special section was taken by the editorial board. We believe that the materials will be of great interest to the public and relevant as they are written by eyewitnesses and protagonists.
Keywords: Paris Book Fair, Romanian literature, books promotion.

Anul acesta, eu şi Nina Corcinschi, responsabile, în virtutea funcţiei noastre, de subiectele abordate în revista de faţă, am avut onoarea de a participa, pe lângă alţi literaţi de la noi, la Salonul de Carte de la Paris, incontestabil cel mai cunoscut şi prestigios eveniment cultural din Europa. Am considerat de cuviinţă să acordăm spaţiu reflectării acestei întâmplări însemnate, adunând într-o rubrică materialele care o vizează relevant, tocmai pentru că au fost semnate de martorii şi protagoniştii ei.

Faima Salonului de Carte de la Paris se explică, de bună seamă, prin faptul că are o istorie pe potrivă de măreaţă. Evenimentul a demarat în 1981, la iniţiativa lui Jack Lang, pe atunci ministrul Culturii, cu susţinerea preşedintelui François Mitterrand. Primele ediţii ale Salonului au avut loc în Grand Palais, iar începând cu 1994, când marele palat de pe Champs-Élysées a devenit neîncăpător pentru numărul imens de standuri, cărţi şi platforme pentru dezbateri, acesta a fost transferat în unul din pavilioanele Parcului de expoziţii Porte de Versailles. De atunci în fiecare an, târgul adună zeci de mii de reprezentanţi ai industriei de carte, producători, tipografi şi librari, veniţi aici din toate colţurile lumii pentru a-şi promova noutăţile editoriale, cu scopul de a-şi înmulţi colaborările în plan internaţional şi, în genere, pentru a se întâlni cu publicul larg. Salonul găzduieşte anual circa 1200 de edituri din 25 de ţări şi mai mult de 4500 de autori. Organizatorii, CNL (Centre National du Livre) în rol principal, se îngrijesc de întreţinerea şi extinderea interesului faţă de acest eveniment, fixând de fiecare dată numele unor ţări sau oraşe, ale căror statut de „Invitat de onoare” le oferă o şansă sporită de a-şi promova cultura. România s-a regăsit printre ţările onorate de această găzduire specială în 2013.

A 35-a ediţie a târgului s-a desfăşurat între 20 şi 23 martie. Brazilia şi oraşul polonez Cracovia au fost invitaţi de onoare şi, fireşte, standurile lor ocupau spaţiul din centru. În aceste zile de primăvară industriaşii de carte şi oamenii de litere îşi celebrau produsul, iar cititorii participau împreună cu ei la Sărbătoarea Cărţii. Sala încăpătoare a Pavilionului 1 al Parcului de Expoziţii oferea ochilor, chiar de la intrare, o imagine festivă, carnavalesc-colorată. Standurile editurilor, panourile de publicitate, cărţile ingenios aşezate pe rafturi decorate, luminile împrăştiate, dar şi înghesuiala de pe culoare pe care o mai poţi întâlni doar în staţiile de metrou la o oră suprasolicitată impresionau şi creau o stare de spirit feerică. Activităţile specifice pentru promovarea literaturii se produceau sincron, comercializarea cărţilor de orice gen literar se făcea în timp ce pe scenele, mai mici sau mai mari, improvizate pe lângă standuri, aveau loc numeroase întâlniri cu vedetele pariziene: scriitori, actori şi muzicieni. Vânzătorii de carte te invitau să le asculţi elogiile aduse cărţilor expuse de ei cu mult fast. Editori, bibliotecari, designeri, artişti şi tehnicieni erau mereu pregătiţi să-ţi ofere explicaţii despre cărţile la care au muncit. Bliţurile aparatelor de fotografiat şi culorile microfoanelor reprezentând diferite televiziuni dădeau seama de consideraţia de care se bucură literatura, cultura în general, în această ţară. Întâmplător sau nu, pe durata celor patru zile ale Salonului călătoria în transportul public din Paris a fost gratuită.

Dis-de-dimineaţă lângă casele pavilionului se formase rând enorm, cu oameni de toate vârstele, părinţi şi bunici de mână cu copiii lor, dornici de a cuceri tot ce le putea oferi acest gen de leisure. Odată intraţi, aceştia puteau alege şi cumpăra cărţi după preferinţă, puteau asculta recomandările criticilor literari şi participa la dezbateri. În timp ce părinţii urmăreau pledoariile oamenilor de litere, nu departe, mai nerăbdători, copii îşi citeau cărţile nou-nouţe, instalaţi nestingherit pe mochetă. Undeva, într-un studiou improvizat se produceau discuţii în emisie directă la unul din posturile de televiziune franceză. În altă parte, Mélanie Gribinski, un fotograf cunoscut la Paris, invita doritorii de a se fotografia cu o carte în mâini. Semnătura pe un contract îi permitea ei şi CNL-ului să-ţi folosească chipul pentru un program de promovare a cărţii în presă. La intrare, la fel ca în aeroport, poliţiştii verificau cu intransigenţă conţinutul genţilor.

În ansamblu totul părea că se mişcă după un montaj fractalic. Fiecare colţ al spaţiului dispus pentru standurile editurilor părea într-o bună măsură identic cu întregul, constituia un centru de emitere autonom şi legat, în acelaşi timp, prin mii de fire cu toată agitaţia. Literatura română a avut două astfel de centre organizate de Institutul Cultural Român: standul României, la care erau expuse, în mare, cărţile cunoscutelor edituri Humanitas, Polirom şi Cartea Românească, şi cel al editurii Vinea din Bucureşti. În spaţiul acestora au avut loc mai multe lansări şi prezentări de carte, conferinţe, discuţii. Panoul României afişa tema La littérature féminine, le féminin de la littérature, pe marginea căreia s-au produs, în ritm constant, o serie de dezbateri şi conferinţe. În 20 martie, la una din acestea, moderată de cercetătoarea de la Bucureşti, Bianca Burţa-Cernat, au participat Nina Corcinschi şi Victoria Fonari. Din păcate, colegele noastre au plecat imediat la Chişinău, iar activităţile noastre nu s-au intersectat. De asemenea, de-a lungul celor patru zile aici, la standul României, au vorbit, şi-au ţinut conferinţele şi au dezbătut Dinu Flămând, Mircea Cărtărescu, Magda Cârneci, Matei Vişniec, Simona Popescu, Florina Ilis, Simona Sora, Cristina Hermeziu, Bogdan Ghiu, Ioana Crăciunescu, Aïda Vâlceanu, Ovidiu Nimigean şi alţii.

Tot la standul României, în după amiaza zilei de 21 martie, au avut loc câteva dezbateri, lecturi şi lansări de carte. Editura Vinea, condusă de poetul Nicolae Tzone, anunţa apariţia a 15 cărţi ale scriitorilor români traduse în franceză. Prestaţia impresionantă se explică şi prin faptul că editura bucureşteană îşi celebrează anul acesta 25 de ani de la înfiinţare, ca şi editura Humanitas (1990-2015), de altfel. Ca omagiu adus acestor edituri am achiziţionat câteva cărţi colosale: Religiile lumii, volum coordonat de Jean Delumeau, apărut în preajma anului 2015, pentru a consemna cei 25 de ani de activitate ai editurii Humanitas; Jean-Claude Carrière, Cercul mincinoşilor. Cele mai frumoase poveşti filosofice din lumea întreagă, Ed. Humanitas, 2013; Saşa Pană, Călătorie cu furnicularul, Ed. Vinea, 2012; Ion Pop, Din avangardă spre ariergardă, Ed. Vinea, 2010.

Pe la ora 18:00, la standul României, Nicolae Tzone a început dezbaterea pe marginea cărţii bilingve a lui Robert Desnos, La Complainte de Fantômas / Lamentul lui Fantomas, în traducere de Şerban Foarţă. Eruditul critic literar, eseist, editor şi publicist, Petre Răileanu a prezentat această carte şi tot domnia sa a anunţat apariţia ediţiei bibliofile: Gherasim Luca, Manuscrit facsimile / Le vampire passif / Vampirul pasiv, ediţie bilingvă, cu publicarea în premieră a manuscrisului original. Au urmat lansările de carte, 15 la număr: Ion Vinea, Femme blanche s’appuyant à un arbre; Geo Bogza, Poème invective/ aux empreintes digitales de l’auteur; Angela Marinescu, Le langage de la disparition; Nicolae Breban, Elégies parisiennes; Robert Şerban, La mort paraffine; Gheorghe Grigurcu, Une rose apprend la mathèmatique; Miron Kiropol, Ces triomphes qui te contemplent; Aurora Cornu, La nuit des abandonnés; Nicolae Tzone, Nicolas le magnifique; Margareta Curtescu, Poèmes obliques; Marina Dumitrescu, L’invisible cuirasse, Radmila Popovici, Iseult arrive, Dumitru Crudu, Acvika; Silvia Goteanschi, Dramaturgie des cordes luisantes; Daniela Şontică, Privilège de femme de lune. Fiecărei cărţi i s-a acordat atenţie aparte. Dintr-o parte evenimentul arăta în felul următor: la masa din faţă Nicolae Tzone moderează, Marina Dumitrescu-Baconski traduce sincron în franceză, Miron Kiropol şi Claudiu Soare intervin cu comentarii şi cu recitaluri de poezie în română şi franceză. Pe rând, autorii prezenţi – Aurora Cornu, Radmila Popovici, Margareta Curtescu, Daniela Şontică – trec în faţă pentru a paticipa nemijlocit la prezentările cărţilor lor. Prozatoarea şi eseista Ioana Andreescu comentează poezia Aurorei Cornu, dar şi relaţia fructuoasă pe care a avut-o cu ea ani la rând. Subsemnata vorbeşte despre volumele Radmilei Popovici şi Margaretei Curtescu. Trebuie menţionată prezenţa la eveniment a doi traducători: Claudiu Soare, autorul traducerilor mai multor volume lansate, şi a Victoriei Sicorschi care a transpus în franceză volumul Margaretei Curtescu. Dezbaterile sunt urmărite de, ca să trec doar câteva nume, Lilian Zamfiroiu, preşedintele ICR, poeta Magda Cârneci, scriitorul Matei Vişniec, francezul Jean-Yves Conrad, scriitoarea Aurora Cornu, cercetătoarea Daniela Iancu, compatrioţii noştri Lucreţia Bârlădeanu şi Dorin Drusceac, soţia poetului Miron Kiropol, franceza Elizabeth Kiropol, scriitoarea Ioana Andreescu, poetul Dan Ciupureanu, poetul Sorin Gherguţ, un român din Canada, Paul Moren, poetul Florentin Palaghia care filmează evenimentul. Această adunare distinsă atrage atenţia, din când în când grupuri de curioşi se opresc să asculte mesajul intelectualilor români.

În aceeaşi zi, dar şi pe 22 martie, la standul editurii Vinea au avut loc, după un program riguros, alte câteva lansări, de această dată, ale cărţilor apărute recent în limba română. Iată câteva din ele: Dan Ciupureanu: Efectul calmantelor, poezie, 2014; Cristian Fulaş, şii de ruşine, roman, 2015; Marina Dumitrescu, Platoşă nevăzută, poezie, 2015; Margareta Curtescu, În piaţa dante, poezie, 2015; Radmila Popovici, Intimatum, poezie, 2014 şi Unicat, poezie, 2015.

La toate evenimentele dedicate literaturii române îl vedem asistând pe francezul Jean-Yves Conrad, Doctor Honoris Causa al Universităţii „Ştefan cel Mare” din Suceava, distins, în România, cu ordinul Meritul Cultural în grad de Ofiţer. Domnia sa intră foarte lejer în discuţie cu noi. Aflăm că e un mare admirator şi susţinător al culturii noastre. Ştie o sumedenie de amănunte despre personalităţile culturii şi istoriei româneşti, ne impresionează cu detalii despre basarabenii României Mari, dar şi despre cei contemporani. Îmi vorbeşte despre vizita Domniei sale în Republica Moldova prin anii ’90. Pentru că de mai mulţi ani adun informaţii pentru un stiudiu de imagologie a moldoveanului, mă interesez dacă şi-a făcut notiţe. Spre bucuria mea răspunde afirmativ, mai mult decât atât, îmi trimite textul în franceză, pe care mă grăbesc să îl includ în rubrica de faţă în varianta transpusă în română de către Oxana Diacon.

Duminică, pe 22 martie, Nicolae Tzone ne conduce, pe mine și pe Radmila Popovici, acasă la Aurora Cornu și la Miron Kiropol. La solicitarea lui Nicolae Tzone, aceşti români notorii stabiliţi de ani buni la Paris au fost de acord să ne ofere interviuri pentru revista noastră. Luăm autobuzul Nr. 80 care timp de aproape o oră ne poartă prin Paris, virând, avantajos pentru noi, printre mulţimea de blocuri albe cu balcoane decorate cu grilaje metalice. Apartamentul Aurorei Cornu, care se află nu departe de Arcul de Triumf, miroase a literatură şi a arte plastice. Savurăm atmosfera şi cafeaua pe care distinsa doamnă ne-o serveşte cu bunăvoinţă, în pofida faptului că ne-am făcut vinovaţi de întârziere. Poveştile Aurorei Cornu ne fascinează, timpul trece vertiginos. Discutăm mai mult de două ore, înregistrăm cu camera de luat vederi. Apoi Domnia sa ne arată câteva albume cu fotografii şi trăim momente de graţie, descoperind în ele instantaneie cu Marin Preda, Aurel Cornea, momente unice de la nunta soţilor Cornea care au fost cununaţi religios la Biserica ortodoxă din Paris de către domnul şi doamna Jacques Chirac (pe atunci prim-ministru al Franţei). Cercetăm raftul cu cărţi şi dăm de o enciclopedie în engleză a cinematografiei mondiale (Vincent Candby, Janet Maslin, and the Film Critics of The New York Times, Best 1000 Movies ever Made, Edited by Peter M. Nichols) care înregistrează Genunchiul Clarei printre filmele clasice. Ne despărţim cu regrete, primim drept cadou romanul domniei sale, Fugă spre centru.

Coborâm în metrou şi ne grăbim să-i revedem pe soţii Kiropol. Apartamentul domniilor lor se află la etajul de sus al unui bloc din imediata apropiere de Luvru. Suntem întâmpinaţi cu zâmbete binevoitoare, deşi este deja o oră târzie. Doamna casei Elizabeth Kiropol ne invită la o masă copioasă cu specialităţi franceze. Ne dăruieşte, mie şi Radmilei, două cărţi cu studii în franceză asupra poeziei lui Rimbaud (Rimbaud par lui-même, de Yves Bonnefoy) şi Verlaine (Verlaine par lui-même, de Jacques-Henra Bornecque), achiziţionate special pentru noi de la anticariat. Ne simţim extrem de onorate, Miron Kiropol spune despre soţia sa: „Nu e un om, e un Înger!” Pe la 12:00 noaptea apucăm unul din ultimele trenuri ale metroului. Eu şi Radmila avem două sacoşe pline cu cărţile lui Miron Kiropol de poezie şi proză în română şi în franceză, pe care Domnia sa ni le-a oferit la despărţire. Suntem extrem de mulţumite, aparatul de fotografiat a reţinut sute de fotografii, camera conţine cele două interviuri pe care le transcriem în numărul acesta. La acestea se adaugă un interviu cu Simona Sora, realizat de Nina Corcinschi, despre Literatura feminină. Feminitatea literaturii, genericul discuţiilor la standul României.

Ultima zi a salonului nu ne lasă fără impresii. Ne plimbăm prin cartierul Montparnasse, rămas în afara programului în prima noastră vizită din decembrie anul trecut, a mea şi a Radmilei, la Paris. Pe o străduţă dăm de un mic concert al unei formaţii de jaz, venite aici din SUA. Admirăm dezinvoltura cu care spectatorii-trecători ocazionali dansează, aruncându-şi genţile pe caldarâm. Spre seară ajungem să cinăm la Café de
Flore. Cafeneaua care poartă numele zeiţei Flore se află în cartierul Saint-Germain-des-Prés lângă renumita catedrală Saint-Germain şi este cunoscută prin faptul că a atras întotdeauna publicul intelectual. Împreună cu concurentul ei, cafeneaua din vecinătate, Les Deux Magots, aceasta constituie unul din simbolurile boemei pariziene. La Café de Flore se desfăşurau cândva seratele de creaţie ale lui Apollinaire, pe terasa ei stăteau de vorbă André Breton, Louis Aragon, Jean-Paul Sartre, Ernest Hemingway şi Simone de Beauvoir. Aici s-a născut sintagma „mişcarea suprarealistă”, şi tot aici s-a întărit cea de „mişcare dadaistă”. Cartea cu meniul fix ne informează despre faptul că, începând cu 1994, în fiecare an, aici se organizează un concurs, prin care este desemnat un talent tânăr şi promiţător. Putem citi lista membrilor juriului şi lista laureaţilor fiecărui an. Mâncăm în voie omleta, specialitatea localului, şi ne luăm rămas bun de la Paris. A doua zi, pe 24 martie, avionul ne poartă deasupra Alpilor, care, cu mai puţin de o oră înainte, primiseră sufletele a peste o sută de oameni nevinovaţi.

Introdu Comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>