Vitoria Lipan şi mătuşa Ruţa în galeria personajelor feminine

Abstract
The paper compares two female characters: the aunt Ruţa from the song „The birds of our youth” by Ion Druţă and Vitoria Lipan, from the novel „Baltagul” by Mihail Sadoveanu. We will demonstrate that they are a symbol of preserving the national values in the National Gallery of female characters​​.
Keywords: female character, ethical, artistic language.

Arabet Ibrăileanu, cu mai bine de un secol în urmă, afirma că subiectul principal sau cel puţin episodic al celei mai mari părţi din literatură este femeia. În tipologia personajelor istorice, a personajelor de diverse origini sociale (ţărani, intelectuali), de diferite profesii şi vârste, adaptaţi (parveniţi) sau inadaptaţi (rataţi), personajul feminin, esenţializat în ipostază de protagonist, rămâne, de regulă, cel mai fascinant prin natura, structura lui clasică, având un statut de „sfântă a sfintelor”, dacă e să ne referim la literatura noastră tradiţionalistă în linia lui Ion Creangă, Mihail Sadoveanu, Ion Druţă. Se ştie că structura clasică presupune o anumită idealitate, obiectivitate, omogenitate, într-un cuvânt, un anumit echilibru, în timp ce, în prozele moderniste sau postmoderniste, protagonistele sunt metamorfozate în femei fatale, parvenite, depravate etc., etc. Pentru a ilustra structura clasică a personajului feminin, ne vom centra pe particularităţile de construire a două personaje înrudite genetic, Vitoria Lipan şi mătuşa Ruţa.

Referindu-ne la Mihail Sadoveanu, „cel mai mare poet dintre prozatorii români”, vorba lui G. Ibrăileanu, şi la basarabeanul Ion Druţă, considerat „înainte de toate, un mare poet” [2, p.29], remarcăm că maestrul şi ucenicul au un cult aparte pentru femeia păstrătoare a spiritualităţii şi demnităţii umane, înzestrată cu un farmec sublim, în ţara bărbaţilor fiind plasată pe o treaptă superioară. Dat fiind faptul că bărbaţii sunt oarecum mai reci, mai puţin receptivi la anumite fenomene noi ale vieţii, prozatorii intuiesc şi descoperă în tipologia feminină structura clasică, marcată de un echilibru al valorilor, de o mai mare forţă de rezistenţă, anume lor li se atribuie rolul de vestale, de păstrătoare a „focului din vatră”, ele exprimă într-o formă esenţializată virtuţile neamului, anume lor li se încredinţează rolul de păstrătoare de suflet, de inimă, de nobleţe.

În acest sens vitalitatea şi actualitatea structurii clasice a personajului feminin, într-un mileniu al globalizării, al vitezelor exagerate, al noilor tehnologii, al gradului sporit de mobilitate a omului modern, îşi au raţiuni polemice. În contextul avansării rapide a civilizaţiei, personajul feminin de structură clasică îşi sporeşte valoarea, capătă o nouă acuitate. Ca în orice „operă deschisă” (Umberto Eco), Vitoria Lipan, din „Baltagul” lui Sadoveanu, odată cu înaintarea ei în timp, redobândeşte o nouă dimensiune, o mai mare încărcătură şi valoare simbolică, cu adevărat rar întâlnită în literatura română tocmai graţie structurii latente a protagonistei, iar în descendenţa ei şi mătuşa Ruţa, din „Păsările tinereţii noastre”. Ambele ne cuceresc prin ceva imuabil în caracterul nostru naţional, apărătoare consecvente ale datinilor şi tradiţiilor străvechi, ele rămân expresia esenţializată a românului de pretutindeni, care perpetuu „stă în faţa soarelui cu o inimă ca din el ruptă”.

Ca exponente ale unei mentalităţi străvechi, specifice lumii arhaice, ele respectă cu sfinţenie datinile, confruntându-se cu noul civilizator aflat, de regulă, în conflict cu normele etice verificate în timp, de unde şi permanenta lor confruntare cu formele noi de viaţă. Neclintite în intenţii şi socoteli, hotărâte să ducă la bun sfârşit lucrurile, ele reprezintă tipologia femeii inadaptate la noua civilizaţie, concepută ca una perversă, demolatoare a „omului din om”. Iată de ce ele nu vor renunţă niciodată la adevărul şi idealul lor, moştenit de la părinţi, iar în felul lor de a fi, de a gândi şi proceda, intuim o soartă în firea lucrurilor, nepervertită la noile realităţi.

O îndelungă experienţă a vieţii le asigură o cunoaştere până în detalii a obiceiurilor şi psihologiei oamenilor, oferindu-le posibilitatea de a percepe realităţile vieţii, mai întâi de toate, cu ochii minţii. Atât Vitoria Lipan, cât şi mătuşa Ruţa înmagazinează experienţa milenară a neamului, promovând valori general-umane ca: iubirea pentru aproapele tău, bunătatea sufletească, credinţa în Dumnezeu, grija pentru omul de alături, demnitatea umană, bunul simţ. Ambele pun mare preţ pe principiile etice, susţinând cu toată certitudinea că „Sufletul e ca şi cum ar fi un pământ oarecare şi pe pământul cela nu va creşte nimic mai bun până n-ai să ari şi n-ai să semeni şi n-ai să îngrijeşti semănătura ceea cu braţele tale… ” [3, p.167].

Deosebit de important în contextul dezrădăcinării omului modern, azi oarecum cosmopolit în esenţă, este conservatorismul personajelor care pledează, în primul rând, pentru menţinerea şi îngrijirea sufletului. Nu este vorba despre suflet în accepţie biblică, ci despre viaţa spirituală, pentru că ,,omul nu trăieşte numai cu pâine, cu mere, cu lapte sau vin, ci mai are nevoie şi de o hrană sufletească, care să-i încarce viaţa cu energie interioară, să i-o facă mai deplină, mai armonioasă” [4, p.306].

La Ion Druţă, ca şi la Mihail Sadoveanu, remarcăm cunoaşterea profundă a sufletului ţărănesc care, contrar preceptelor semănătoriste, este complex şi complicat, rătăcind în labirinturi şi ascunzişuri aproape de nepătruns, dar cu energii pasionale nemărginite. Complexitatea sufletească a Vitoriei se evidenţiază prin abilitatea şi forţa de a-şi masca durerea atunci, de exemplu, la Cruci, când după ce face frumoasa urare mirilor, ea se arată „veselă faţa şi limba ascuţită deşi se cuvenea a fi scârbită, căci se ducea la răi datornici la Dorna” [5, p.85]. Gheorghiţă, fiul ei, o considera „fărmăcătoare”[5, p.40], este uimit de înţelepciunea mamei şi de ştiinţa vieţii, iar Vitoria, la rândul ei, îşi disimulează cu abilitate inteligenţa, considerându-se o femeie simplă şi neştiutoare, fapt ce scoate în prim-plan o altă calitate a ei – modestia. Ruţa, de asemenea, retrasă între pereţii unei case bătrâneşti nearătoase, lipsită de sentimentul confortului, posedă totuşi o bogăţie spirituală a casei, care se manifestă prin căldura vetrei, prin lumina acelui lăcaş adevărat, ce poate fi înţeleasă doar cu sufletul. De o simplitate aparentă, Ruţa este, ca şi Vitoria, o fire complexă, cu un fond uman bogat, cu o grijă pentru suflet şi pentru valorile simple ale vieţii. O vedem, de obicei, în amurg, învăluită într-un semiîntuneric care aruncă o umbră uşoară asupra casei şi a existenţei ei. În acest semiîntuneric Ruţa este surprinsă visând în felul ei, bucurându-se de oameni şi de posibilitatea de a le fi de folos.

O calitate definitorie a eroinelor este înzestrarea lor cu arta comunicării, cu un limbaj artistic puternic individualizat. Prin urmare, ne delectăm cu personaje care manevrează reuşit „cu vraja poetică a discursului, selectarea şi clătirea în apele sufletului a cuvintelor folosite, expresivitatea şi muzicalitatea acestora, apelul frecvent la frazeologia şi idiomatica populară, explorarea virtuţilor figurative, lirice şi umoristice ale graiului matern” [2, p.46]. Scriitorii, de cele mai multe ori, se identifică stilistic cu modul de exprimare al eroinelor. Între stilul scriitorilor, în relatarea obiectivă, şi felul de a gândi şi de a vorbi al personajelor lor, este neîncetat o corespondenţă perfectă.

O altă latură comună pentru ambele personaje este comuniunea cu natura, care le copleşeşte existenţa. Ruţa, de exemplu, poate aştepta ore în şir până când dintr-un izvor dat uitării se va scurge o picătură de licoare dătătoare de viaţă. Uneori se întâmplă să procedeze intuitiv, într-un fel pe care nici ea aproape că nu-l poate explica. În atitudinea ei faţă de natură nu există o tendinţă de protejare de acele forţe naturale ale existenţei umane, ele (forţele naturale) fiind, în unele cazuri, nişte stihii ale constrângerii în faţa cărora omul natural devine neputincios. De aici se realizează o contradicţie de nedezlegat în poziţia de viaţă a Ruţei, care, fiind o apărătoare a neîmpotrivirii şi a neconstrângerii, cedează totuşi în faţa forţelor naturii capabile să transforme apărarea omului în pedepsirea acestuia. Iar Vitoria, aflându-se în aşteptarea soţului, trage nişte concluzii reieşind din semnele remarcate în mediul înconjurător: „- Nu vine, zice iarăşi, aprig, Vitoria. Cucoşul dă semn de plecare” [5, p.17]. Prin schimbarea stării naturii, e anunţată de o eventuală tragedie căreia i-a fost victimă soţul: „Vitoriei i se păru că brazii sunt mai negri decât de obicei” [5, p.13].

Pentru ambele natura e în consens cu firea lor impunătoare. Cerul, norii, izvoarele, ierburile, pământul etc. sunt pentru ele pilonii vieţii, care menţin, revigorează şi împlinesc sufletul omului. Toate aceste elemente semnifică viaţa rurală care este una paşnică şi cuminte, reliefează legăturile omului cu pământul pe care s-a născut şi a crescut.

Eroinele se disting favorabil de alte personaje feminine printr-un anumit tip de sensibilitate, de inteligenţă, de înţelepciune şi o impresionantă structură sufletească. Ele dau prioritate lucrurilor şi valorilor pe care se axează existenţa umană şi sunt mulţumite atunci când văd că de acestea se ţine cont. Remarcăm chipul Ruţei, emanând bunătate şi satisfacţie, la nunta Dochiţei, unde ea le orânduieşte pe toate după legile frumosului, pe care le cunoaşte mai bine decât alţii, în felul acesta devenind nucleul satului în care locuia de atâta vreme. Vitoria este aureolată de inteligenţă când reface drumul lui Nechifor. Ea cunoaşte bine automatismul bărbatului ei. Fiind tenace şi calculată, urmăreşte fiecare detaliu al investigaţiei sale. Deşi sensibilă şi afectată, căci mărturiseşte iniţial „dacă a intrat el pe celălalt tărâm oi intra şi eu după dânsul” [5, p.51], găseşte suficiente resurse pentru a se vedea eliberată de întuneric.

Pentru ambele personaje viaţa este o valoare supremă, comunicarea, un principiu fundamental, iar acestea la un loc constituie pentru ele un element inestinabil în relaţiile lor cu oamenii. Astfel sătenii vin la mătuşa Ruţa ca la spovedanie, vin să le aline durerile, să le insufle puteri şi credinţă. De fapt o surprindem pe Ruţa că vindecă atât cu ierburi şi vrăjitorii, cât şi cu sfatul şi voia bună, cu elixirul spiritual. Marea forţă pe care o posedă este cunoaşterea sufletului omenesc şi, nu în ultimul rând, capacitatea ei de a-i înţelege pe alţii. Înţelegându-le necazurile, aşteptările, îndoielile, ea le întinde o mână de bunăvoinţă, dăruindu-le lumină şi înţelepciune. Sfaturile Ruţei consolează durerile străine, anihilându-le într-un fel. Deseori o vedem pe Artina, ori Paulina apelând la magia cuvântului mângâietor al acestei femei bune şi înţelepte, care este aptă să împărtăşească şi să perceapă durerea altcuiva.

O bună cunoscătoare a sufletului uman este şi Vitoria Lipan, care „se dovedeşte o iscusită detectivă. Şi, ca orice detectiv, ea este şi psiholoagă” [1, p.629]. Mergând înspre munte, discutând cu diferiţi oameni despre soţul său, ea proiectează încetul cu încetul itinerariul lui. Aceste calităţi o ajută să găsească cadavrul bărbatului şi să identifice, în cele din urmă, ucigaşii. În această ordine de idei, George Călinescu menţionează că „Vitoria este un Hamlet feminin, care bănuieşte cu metodă, cercetează cu disimulaţie, pune la cale reprezentaţiuni trădătoare (în cazul de faţă înmormântarea şi praznicul), şi când dovada s-a făcut dă drum răzbunării” [1, p.629].

Atitudinea eroinelor în sistemul de relaţii cu oamenii este una fermă, ele menţinându-şi verticalitatea în orice ipostaze şi situaţii ale vieţii. Nedreptăţile în adresa lor, uneori fac să se resimtă în comportament o doză de distanţare de evenimente, de oameni. Mătuşa Ruţa, neiertătoare, dar de felul ei corectă, nu pregetă să dea pe alocuri replici tăioase interlocutorului, cum ar fi în discuţia cu Andron, iar Vitoria nu are încredere în autorităţi şi singură conduce cazul de determinare a vinovăţiei celor care i-au omorât soţul, punând la cale o adevărată confruntare a criminalilor cu mortul.

Atât Mihail Sadoveanu, cât şi Ion Druţă prin aceste personaje feminine au intuit, evidenţiat şi transfigurat artistic conflicte de importanţă vitală, conflicte care nu ţin de factorul personal şi care ies din cadrul psihologiei particulare. Sunt conflicte generale, introducând cititorul în sfera cunoaşterii filosofice a contradicţiilor vieţii, conflicte dintre om şi lume, în care e abordată artistic fapta omului şi răspunsul la ea.

Importanţa acestor personaje, anume într-un nou context cultural-istoric, este etalată prin sensibilizarea lumii interioare a fiinţei într-un timp al pierderilor legăturilor cu valorile sacre ale neamului. Prin intermediul personajelor feminine, de structură clasică, (Vitoria Lipan şi mătuşa Ruţa) sunt puse în discuţie despărţirea de tradiţii, renunţarea la fundamentul sensibilităţii, la matricea spiritului naţional. În dialog cu noile realităţi identificăm la Vitoria Lipan şi la mătuşa Ruţa un caracter distinct al permanenţei şi continuităţii noastre, ele întruchipează tipologia femei puternice, protagoniste cu o pronunţată complexitate sufletească, purtătoare de datini şi tradiţii, care, deşi intră în subiecte cu probleme, dureri şi amintiri concrete, au un comportament echilibrat specific idealului clasic al fiinţei în timp, devenind simboluri ale verticalităţii, ale fidelităţii, plasându-se printre chipurile ideale în galeria personajelor feminine din literatura română a secolului trecut.

 

Referinţe critice:

  1. George Călinescu, Istoria literaturii române de la origini până în prezent, Bucureşti, Editura Minerva, 1986.
  2. Mihail Dolgan, Farmecul lirismului druţian, în culegerea de articole Aspecte ale creaţiei lui Ion Druţă, Chişinău, Editura Ştiinţa, 1990.
  3. Ion Druţă, Păsările tinereţii noastre, în Scrieri, vol.4, Chişinău, Editura Hyperion, 1990.
  4. Andrei Hropotinschi, Problema vieţii şi a creaţiei, Chişinău, Editura Litera, 1998.
  5. Mihail Sadoveanu, Baltagul, Bucureşti, Editura Ion Creangă, 1995.
  6. Zaharia Sângeorzan, Mihail Sadoveanu: teme fundamentale, Bucureşti, Editura Minerva, 1976.

Introdu Comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>